Si daca maine nu va mai veni...

Frenezia cantatului m-a lovit si pe mine! Din pacate nu am voce, dar odata ce sunt singura intr-o incapere nu vad care este problema!:)) In timp ce cautam melodii de suflet, am dat peste o capodopera(parerea mea) si anume melodia lui Ronan Keating "If tomorrow never comes". Am stat, m-am gandit si m-am intrebat ce lucruri as face eu daca as sti ca azi e ultima zi din viata mea. Oare trebuie sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima? Hmm...Cat de mult as vrea sa le spun anumitor persoane exact ce simt pentru ele sau sa fac cele mai trasnite lucruri doar ca sa ma simt bine. Dar nu! In viata reala exista consecinte pentru tot ceea ce faci, iar daca o persoana poate sa isi traiasca fiecare zi ca si cum ar fi ultima are tot respectul meu!
Nu vreau sa ma cenzurez pe blog, asa ca o sa va zic ce as face eu daca as stii ca maine lumea s-ar sfarsi!
1. L-as saruta.
2. I-as spune exact ce am simtit cand a facut-o pe mutul exact cand trebuia sa vorbeasca!
3. I-as spune persoanei care mi se pare interesanta in acest moment ca ne potrivim!:))

Si muuulte altele, care din pacate nu imi vin in minte sau sunt lucruri pe care toata lumea le-ar face!

Fantezia vietii mele...

Te vreau! Te vreau! Te vreau!
Nu stiu daca existi, dar am nevoie de tine mai mult decat niciodata! Am nevoie de alinarea vorbelor tale dulci,de atingerea ta fina, de imbratisarile tale calduroase, de sarutul tau tandru! Am nevoie sa te simt, sa simt din nou ce a fost! Vreau sa traiesc intr-o poveste...sau mai bine, intr-o comedie romantica in care tu sa fi combinatia perfecta intre mister si romantism, intre dulce si amar, intre rece si cald! O sa te numesc Andrei, cred ca ti s-ar potrivi...mi te arati mereu in vise: 1,83; brunet; ochii verzi; zambet dulce; corp parca lucrat in Photoshop! Superficial? O fata are dreptul sa viseze! Doamne, cat as vrea sa existi si sa te cunosc. Din cauza ta! Da, din cauza ta, eu nu pot sa simt nimic pentru alticineva, fiecare emotie care ma cutremura are legatura cu tine..are legatura cu o FANTEZIE! Cat de tragic...dar totusi, poate intr-o zi vei veni, iar eu o sa ma transfor intr-o fetita de 5 ani, care mai crede ca o sa se intalneasca cu un print atunci cand va fi mare!

Vara schimbarilor...

Ultima postare de pe blog mi-a adus aminte de niste sentimente, pe care nu le-am mai avut de muult timp...acum realizez de ce am facut blog-ul. E un fel de jurnal codificat, pe care doar eu si cativa prieteni il inteleg si pastreaza amintiri care merita retinute. Asa ca, azi o sa scriu despre vara care tocmai ce a trecut neasteptat de repede.

In vara asta, m-am schimbat, am facut lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata. Lucruri care mi se pareau vulgare...de fapt nu vulgare, ci mai degraba nepotrivite, dar acum pot spune xa sunt experiente care te ajuta sa te maturizezi, sa stii ce vrei de la viata si sa iei decizii care iti vor influenta viitorul intr-un fel sau in altul.

In vara asta, am incetat sa te iubesc, am privit inainte si nu inapoi. am realizat ce este important pentru mine si ce nu. Am legat prietenii care vor tine toata viata, m-am sarutat cu un tip necunoscut, apoi i-am dat numarul meu de telefon din greseala, ca apoi sa ii dau flit printr-un SMS. Nepotrivit? Vulgar? Nebunesc? Cliseic? Distractiv? Nu conteaza...si stiti de ce? Pentru ca vara asta am relizat ca nu trebuie sa ma uit in stanga sau in dreapta la cine ma analizeaza, trebuie sa imi traiesc viata asa cum vreau si asa cum stiu eu mai bine! :d

A moment like this...

Nu pot sa cred ca iar am ajuns la tine, ca iar scriu despre tine, ca iar ma gandesc la tine...De ce tot ce fac are legatura cu tine? Cum ai reusit sa patrunzi atat de bine in amintiri, incat nu te mai pot sterge...Nu e bine, nu e bine deloc, dar tot o fac, e numai vina ta si tu nici macar nu stii asta, poate pentru ca sunt prea timida sau tu prea inaccesibil...hmm...sau poate putin din amandoua?? Eram cei mai buni prieteni, pana cand s-a intamplat ceva, amandoi am simtit ceva, dar nu a mers si pana sa ne dam seama totul era deja ruinat, eu, tu, amandoi...Pacat ca pe moment nu am realizat si acum ...da...acum...parca ar mai avea un rost...sau parca am mai avea curajul sa mai incercam o data...Ahh, probabil tu te gandesti la cu totul altceva, dar eu nu, trebuie sa ma gandesc la tine si numai la tine! Chiar e enervant , exceptand momentele cand chiar am nevoie de tine in gand ca sa imi redai zambetul pe buze...Nu am crezut ca voi gandi astfel despre cineva...daaaaaaaar cred ca incep sa te...iubesc?! sau poate pentru ca e cam imposibil sa te am ...adica esti doar o provocare, dar totusi ...doamne ce as vrea sa dau timpul inapoi:X...Te vad in fiecare zi, pe holurile liceului...mereu simt ca esti stanjenit atunci cand ma saluti, sau cand din intamplare imi atingi mana si iti dai seama ca este atat de rece, incat tu trebuie sa o salvezi ( tinandu-ma de mana)...si atunci esti eroul meu, de fapt nu numai atunci, dar oricum esti un geniu( desi esti varza la mate), pt mine esti...Asta inseamna ca te iubesc, nu? Dar tu? Simti la fel...sau sunt doar o amintire pe care preferi sa o lasi in urma? hmmm...nu te poti abtine, cateodata si tie ti-e dor de mine, dar poate te-am ranit prea tare, desi...o a 2-a sansa nu ar fii asa de rea...Doamne si sa nu mai zic de zambetul ala...traiesc pt el!(nici nu as muri fara el, totusi) Esti absolut perfect si nu inteleg , chiar nu inteleg...Tu chiar nu iti amintesti de vremurile bune? eram fericiti si totusi s-a terminat prea repede....

Trecutul e prezemt...

Azi..as zice ca e o zi ca oricare alta dar azi mi-am dat seama de un lucru foarte important:’trecutul e prezent’De ce?Pentru ca fiecare fapta pe care o facem in trecut ne va urmari pana in prezent.Fie ca ne-a placut de cineva sau poate ne-am certat cu cineva,aceste lucruri ne vor influenta si in prezent.Sa luam primul exemplu: sa spunem ca va trecut,dar de fiecare data cand vorbiti cu acea persoana e diferit.Nu am dreptate?Sau al doilea exemplu...daca v-ati certat cu un prieten,atunci cand va impacati mereu vor fii acele secrete picante (cum spune Lallaa)care vor ramane nestiute de nimeni,ma refer la acea incredere care nu o sa mai fie niciodata la fel.De ce?De ce trecutul e asa de important? Nu ni se zice mereu sa privim spre viitor,niciodata spre trecut?Dar nu,nu se poate pentru ca faptele tale te urmaresc peste tot.Scriin acestea,mi-am amintit de dureroasa despartire de cei cu care mi-am petrecut 8 ani din viata.Desi au fost momente cand deabia asteptam sa scap de unii dintre voi,la final e trist ! Te gandesti ca poate cu unii nu o sa te mai vezi deloc.Wow...saracu prof de fizica,el chiar crede ca scriu de forta lui magnetica,cand eu in schimb sunt ingandurata si-mi scriu “amintirile”. Te iubesc,te iubesc,te iubesc,carnetel de amintiri ! Tu esti alinarea,de care am nevoie zilnic!

Impresii de bucuresti...

Azi ne-am intors in mica, dar draguta Constanta...Bucurestiul, ce sa zic...nu ma asteptam...a fost mult mai frumos decat ma asteptam mai ales oamenii, erau mai deschisi, parca mai veseli. Am mai fost in Bucuresti, dar niciodata cu scopul de a observa tineri din capitala. Prima oara am crezut ca nimeni nu o sa faca poze cu noi, dar am gasit cativa binevoitori, care au trecut peste prostia noatra si au acceptat sa faca poze cu noi. Multumim inca o data si poate ne mai intalnim din intamplare in capitala. Sincer, ma asteptam la foarte multe fite, dar chiar m-am inselat. Nu inteleg insa de ce oamenii se uitau asa ciudat la noi, in rest totul a fost ok... ba nu, mint, au fost cateva faze mai ciudate pe care nu prea le vezi in Constanta...de exemplu tipul de la metrou care ne-a cerut bani de benzina si dupa aia nu ne-a mai lasat in pace sau batranul cu biblia si cu nemurirea, dar au fost si cateva impresii foarte placute...oamenii ne-au oferit ajutorul lor, cand eram dezorientate( lucru care se intampla destul de des). Deci sigur o sa ne mai vedeti prin Bucuresti...:x

I miss you...

Nu te-am uitat, nu o sa o fac niciodata. E trist, e prea trist ca sa o spui, asa ca o sa scriu... Probabil sunt lasa, dar efectiv asta este felul meu de a ma exprima, ca sa nu izbucnesc in plans. Sper ca o sa poti sa ma imaginezi pe mine spunandu-ti toate astea. Stiu ca poti. Imi amintesc. Imi amintesc chiar foarte bine, ziua in care am crezut ca nu te vei intoarce. Ziua cand ai pus prietenia noastra pe planul B, ziua in care "te-ai indragostit", ziua in care ai crezut ca nimic nu e mai important decat el si ziua cand ai uitat de mine. Probabil ca sunt egoista, pentru ca te vreau numai pentru mine, dar...iarasi probabil, pentru ca in momentul asta nimic nu mai e sigur, dar totusi te-ai gandit ca vreau si eu sa profit de cat timp mai stai aici... Te-ai gandit ca pleci si de langa mine, nu numai de langa el...te-ai gandit la cate persoane, care tin la tine, lasi in urma ta? Nu pot sa zic ca nu am bucur pentru tine, pentru voi, pentru ca as minti...Ma tot intreb de ce? De ce se intampla asta? Nu pot sa uit ziua aceea cand ai trecut pe langa mine, ochii fiindu-ti fixati pe chipul lui, iar in acel moment am simtit ca nu exist pentru ca se vedea in ochii tai ca lumea ta esra formata numai din el.Chiar sunteti superbi, dar ai uitat si probabil ca daca iti spun toate astea iti vei aminti cand ne aveam una pe alta si nu ne mai trebuia nimic, cand plangeam doar pentru ca cealalta plangeasau cand radeam si nici macar nu stiam de ce...Probabil ca este randul meu sa plang, din pacate eu nu plang de bucurie...Ziua, ziua asta care probabil ca o sa imi schimbe viata, desi sper sa nu o faca, este ziua in care a murit o parte din prietenia noastra....sau ...poate ca asta o sa ne faca prietenia si mai puternica decat este acum. Cu scopul asta iti scriu, draga prietena acest post si sper ca o sa iasa ceva bun din asta. Te rog nu exagera, sper sa nu ma iei prea in serios, pentru ca chiar sunteti super impreuna. Off, tot recitesc acest scurt, dar destul de profund post , si am repetat in continuu adverbul "probabil". De ce este totul asa confuz? Nu te voi uita niciodata si mereu vei fi " my best friend".