Doi oameni in love...(2) pt sabina:d)

Ce sa mai zic de alex?!distrus total...din pacate sau poate din fericire am pastrat legatura cu amandoi.Nici nu pot exprima in cuvinte cat de mult sufera amandoi,nici nu stiu cum este.Probabil va intrebati daca si-a cerut scuze(el)...ba daa...si de cate ori...si prin cate moduri...dar Adina este incapatanata si daca ea considera ca nu merita atunci nu pot sa intervin...stiti ce ma deranjeaza?Pe Elisa a iertat-o...de ce nu il poate ierta si pe el?In principiu sunt la fel de vinovati...Mai trec cateodata pe la ea cand mai am timp(mai ales ca s-a retras pe campul acela lipsit de viata,care pt ea inseamna ultima picatura de fericire) si intotdeauna o surprind uitandu-se la poza pe care le-am facut-o la aniversarea de 1 an...Erau amanadoi,imbratisati ca intotdeauna stand pe pe acelasi scaun la "La Bebe"...Imaginati-va daca si fratele ei a acceptat ideaa ce perfecti erau impreuna...Asa ca,cum sunt eu bagacioasa...:Dam invitat-o pe ea pe o terasa si pe el la acelasi terasa in acelasi timp...Eu,am stat putin ca sa ma asigur ca Adina nu pleaca nicaieri...si mi-au dat lacrimile cand am vazut ca s-au sarutat de impacare sa zic asa.Atunci,am presupus eu ca mi-am terminat treaba si am plecat.


P.S. Nu incercati asta..poate sa iasa urat:)))

Doi oameni in love...

Stau,ma uit si ma minunez.La ce te uiti?de ce te minunezi?Pai...ma uit la doi oameni "in love".Nu am trait asa ceva pana acum...Sunt geloasa...nu pe tipa,ci pe amandoi pentru ca ei traiesc acea senzatie si eu nu.Probabil o sa am parte de asa ceva.Adina,fata de care va povestesc, este una dintre cele mai bune prietene ale mele si nu m-am bucurat pentru nimeni atat de mult cand am aflat de Alex.Si ca sa nu spuna "admiratorul meu" ca sunt o fata trista,o sa clarific situatia.Nu vreau sa mi se intample asta acum si in niciun caz nu as prefera sa am parte de "love" in locul ei.O ador pe ea,il ador pe el,ce sa mai zic...Cuplul perfect.Din partea mea,va doresc:"Forever and always".Si acum..."wake up call".Suna telefonu...numar privat...raspund...Adina...plange...Alex...Elisa...impreuna...pe ascuns.O cunosc,nu stiam cum sa o linistesc,mi-o si imaginam stand in mijlocul unui camp,un camp pe care e cultivat grau.Statea pe un scaun,langa o casa darapanata,la varsta senectutii.Inca nu l-a uitat...

Un fel de dubla personalitate...

Cel putin asa mi se pare,ca sunt doua personalitati intr-un singur corp...adica cateodata sunt mai eleganta,imi pasa ce cred ceilalti despre mine,nu comentez bla bla bla(= PROSTII) si cateodata sunt cealalta eu care se imbraca cum are chef,spune totul verde in fata si nu tine atat de mult cont de parerea celorlalti atata timp cat eu sunt fericita.De cand am intrat in lumea blog-ului acest lucru devine din ce in ce mai evident...probabil va intrebati care dintre ele imi place mai mult...Sa spunem ca nu pot trai una fara cealalta.:)))

Calatoria spre nicaieri...

M-am saturat,nu am mai rezistat inca o zi inchisa in casa asa ca mi-am luat carnetelul,un creion si aparatul foto si m-am hotarat sa privesc Constanta dintr-un alt unghi.
Prima oprire:pe o banca in fata restaurantului Zorile privind marea neclara din cauza cetii.Niciodata nu am observat cat de bine se completeaza un colt de verdeata, cu u copac si cu o mare ,pentru a ne darui poate cel mai frumos peisaj pe care l-am vazut vreodata,exceptand gunoaiele desigur,amprenta omului nepasator,pe care eu l-as numi criminal,deoarece omoara o lume frumoasa de care noi am fi putut fi foarte multumiti.O sa va arat si o poza ca sa itelegeti mai bine mesajul pe care am incercat sa vi-l transmit.
A doua oprire:parcul de langa Primaria Constantei.Initial trebuia sa ma duc in orasul vechi(zona Catedralei),dar prea multi tigani,nu ma risc.Acum trebuie sa stau pe banca,dar un caine extrem de dragut nu ma lasa,pt ca sare pe mine(probabil are chef de joaca).
Initial,am iesit pentru a face poze,dar de cand am intrat in lumea blog-ului nu ma mai pot dezlipi de foaie si creion.Simt ca m-am schimbat,parca acum observ,ma bucur,imi traiesc viata dupa motto-ul :"Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima".Mi-am inapoiat increderea,pe care o pierdusem de mult.Fiecare om are un dar,pe care trebuie sa il descoperim ,ca sa nu ne traim viata din umbra.Trebuie sa avem curajul sa riscam,pentru lucrurile importante,de pilda : meseria pe care vrem sa o practicam etcetera.Bineinteles ca sunt 50% sanse sa esuam,dar de ec sa gandim asa cand putem sa ne intrebam: Am 50% sanse sa reusesc?Putem sa gandim optimist,fara a ne asuma vine pt orice tampenie.