luni, 19 aprilie 2010
I miss you...
Nu te-am uitat, nu o sa o fac niciodata. E trist, e prea trist ca sa o spui, asa ca o sa scriu... Probabil sunt lasa, dar efectiv asta este felul meu de a ma exprima, ca sa nu izbucnesc in plans. Sper ca o sa poti sa ma imaginezi pe mine spunandu-ti toate astea. Stiu ca poti. Imi amintesc. Imi amintesc chiar foarte bine, ziua in care am crezut ca nu te vei intoarce. Ziua cand ai pus prietenia noastra pe planul B, ziua in care "te-ai indragostit", ziua in care ai crezut ca nimic nu e mai important decat el si ziua cand ai uitat de mine. Probabil ca sunt egoista, pentru ca te vreau numai pentru mine, dar...iarasi probabil, pentru ca in momentul asta nimic nu mai e sigur, dar totusi te-ai gandit ca vreau si eu sa profit de cat timp mai stai aici... Te-ai gandit ca pleci si de langa mine, nu numai de langa el...te-ai gandit la cate persoane, care tin la tine, lasi in urma ta? Nu pot sa zic ca nu am bucur pentru tine, pentru voi, pentru ca as minti...Ma tot intreb de ce? De ce se intampla asta? Nu pot sa uit ziua aceea cand ai trecut pe langa mine, ochii fiindu-ti fixati pe chipul lui, iar in acel moment am simtit ca nu exist pentru ca se vedea in ochii tai ca lumea ta esra formata numai din el.Chiar sunteti superbi, dar ai uitat si probabil ca daca iti spun toate astea iti vei aminti cand ne aveam una pe alta si nu ne mai trebuia nimic, cand plangeam doar pentru ca cealalta plangeasau cand radeam si nici macar nu stiam de ce...Probabil ca este randul meu sa plang, din pacate eu nu plang de bucurie...Ziua, ziua asta care probabil ca o sa imi schimbe viata, desi sper sa nu o faca, este ziua in care a murit o parte din prietenia noastra....sau ...poate ca asta o sa ne faca prietenia si mai puternica decat este acum. Cu scopul asta iti scriu, draga prietena acest post si sper ca o sa iasa ceva bun din asta. Te rog nu exagera, sper sa nu ma iei prea in serios, pentru ca chiar sunteti super impreuna. Off, tot recitesc acest scurt, dar destul de profund post , si am repetat in continuu adverbul "probabil". De ce este totul asa confuz? Nu te voi uita niciodata si mereu vei fi " my best friend".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mie nu imi vine sa cred. vorbesc extrem de serios.. cand citesc tot ce scrii tu aici, ma simt ca si cum mi.as citi gandurile. e al nu stiu catalea post care mi se pare ca e scris de mine, descrii exact aceleasi situatii prin care trec si eu. serios nu inteleg, ma intriga chestia asta.. oricum, sa iti dau un sfat, nu prea pot, ti.am zis ca si eu sunt in aceeasi chestie, si daca as fi stiut ce e de facut, as fi facut. oricum, eu zic sa ai rabdare cu prietena ta, pentru ca te iubesc asa cum si tu o iubesti pe ea, si, cum ar spune cineva "baietii vin si pleaca, prietenii nu." deci, nu dispera. si totusi, trebuie sa inteleg de ce ni se intampla aceleasi lucruri, in aproximativ aceeasi perioada.. ceva e suspect /:)
RăspundețiȘtergereanyway, mi.e dor de tine >:d<