luni, 22 februarie 2010

O poveste imaginara...

Prietenia este ca o armura care te ajuta sa depasesti multe obstacole si sa ajungi unde ti-ai propus fara probleme. Acum cateva zile m-am revazut cu o veche prietena din liceu. Era neschimbata, avea acelasi chip si stil pe care il stiam, desi nu am mai vazut-o de ani buni. Bineinteles ca se maturizase, dar cand o priveam aveam impresia ca vorbesc cu acelasi copil visator si incapatanat ca intotdeauna. Am invitat-o la o cafea sa ne povestim de una si de alta, dar din pacate era in intarziere pentru o sedinta foto. Mi-a lasat cartea de vizita si m-am bucurat cand am vazut ca a devenit scenarist, job-ul mult visat. In acel moment m-am dus si am cumparat 2 filme cu scenariul realizat de ea: "O dragoste pierduta" si " A treia fata". Prima este o drama la care plangi doar gandindu-te la copilul abandonat de nevoie, iar al doilea titlu este comedie care este tipic personalitatii Alexandrei. Singura asemanare este ca amandoua filmele au un scenariu simplu, dar care te facea sa traiesti la maxim fiecare secunda din film.

duminică, 14 februarie 2010

Fara titlu...

Tupeul este o tragedie...o umilinta fata de propria persoana, dar minciuna este deja un fel de rana adanca in care personalitatea celui in cauza se afunda din ce in ce mai mult. Daca nu poti sa fii sincer cu ceilalti macar fii sincer cu tine...poate te regasesti din ce in ce mai mult si reusesti sa te salvezi. Tupeul, minciuna...din astea rezulta umilinta. Umilinta pe care ti-ai provocat-o nu o poti indrepta, poate printr-un gest supraomenesc pe care trebuie sa il aflii singur. Am scris la masculin,singular, dar sper sa va simtiti...poate puteti salva cateva esecuri ce urmeaza...

duminică, 7 februarie 2010

Just a little love...

Mereu esti langa mine, dar nu te pot vedea,nu te pot atinge...in schimb te simt, te cunosc perca de o viata, desi nu am vorbit niciodata...stiu ce iti place, ce nu iti place..esti ca o stafie care ma urmareste peste tot, care ma cunoaste poate mai bine decat ma cunosc eu pe mine.Cateodata te visez...si arati cam asa:un baiat de varsta mea sau poate un pic mai mare, parul balai cu ochii de un albastru ca marea se potrivesc minunat, iar inaltimea te face absolut perfect...Nu ma gandesc la tine in felul ala, dar sunt sigura ca ai fi un amic extraordinar, data fiind personalitatea ta. Sunt sigura ca m-ai asculta si m-ai intelege...Stiu, stiu ca sunt grea de cap si incapatanata, dar tu mereu ai rade si nu te-ai supara...De ce nu te arati? De ce nu existi? Cand imi pun intrebarile astea mereu o voce din capul meu imi spune sa am rabdare, ca poate intr-o zi o sa ne intalnim...De ce imi spui asta? Stii foarte bine ca nu am niciodata rabdare si da, sunt egoista...te vreau numai pentru mine.Ma gandesc cum as reactioana daca te-as vedea : te-as saluta sau poate te-as imbratisa ...Dar de unde sa stiu sigur ca esti TU...dupa infatisare?Nu, cred ca pur si simplu o sa stiu..tu o sa imi dai un semn. Imi stii toate secretele,dar ciudat este ca nu ma simt intimidata de tine, ci din contra asta ma face sa ma simt inteleasa. Cateodata nu esti langa mine si atunci ma supar...dar tu ce faci? nu imi canti in struna, ci razi...iar rasul tau este ca un medicament ...il ei si durerea dispare. Multumesc ca m-ai salvat din intuneric...multumesc ca esti alaturi de mine...multumesc ca mi-ai dat inspiratia necesara pentru a scrie acest post...multumesc ca esti tu si multumesc ca ma sustii, netinand cont de prejudecatiile altora. M-ai invatat sa fiu mai buna...m-ai invatat sa nu pun eticheta oamenilor inainte sa-i cunosc ...m-ai invatat sa muncesc pentru dorintele si nevoile mele...m-ai invatat sa iubesc, sa ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc si lista continua la nesfarsit. Ma simt ca in filmul: "P.S. I love you",di ferenta e ca eu nu primesc scrisori, ci imi vorbesti prin imaginatia mea...nu vreau sa cred ca ai murit...vreau sa te intalnesc, sa vorbim fata in fata ca oamenii normali. Desi esti cam de varsta mea,esti mult mai complex, mai inteligent, mai dragut si mai bun decat mine.Cateodata cred ca esti Dumnezeu, dar nu cred ca El are timp de mine, cand multi oamnei nu au ce manca si seceta cuprinde mari regiuni din lume...
I need to place my heart in the palm of your hand,because what you want might make you cry and I feel save when I am with you...