luni, 19 aprilie 2010

I miss you...

Nu te-am uitat, nu o sa o fac niciodata. E trist, e prea trist ca sa o spui, asa ca o sa scriu... Probabil sunt lasa, dar efectiv asta este felul meu de a ma exprima, ca sa nu izbucnesc in plans. Sper ca o sa poti sa ma imaginezi pe mine spunandu-ti toate astea. Stiu ca poti. Imi amintesc. Imi amintesc chiar foarte bine, ziua in care am crezut ca nu te vei intoarce. Ziua cand ai pus prietenia noastra pe planul B, ziua in care "te-ai indragostit", ziua in care ai crezut ca nimic nu e mai important decat el si ziua cand ai uitat de mine. Probabil ca sunt egoista, pentru ca te vreau numai pentru mine, dar...iarasi probabil, pentru ca in momentul asta nimic nu mai e sigur, dar totusi te-ai gandit ca vreau si eu sa profit de cat timp mai stai aici... Te-ai gandit ca pleci si de langa mine, nu numai de langa el...te-ai gandit la cate persoane, care tin la tine, lasi in urma ta? Nu pot sa zic ca nu am bucur pentru tine, pentru voi, pentru ca as minti...Ma tot intreb de ce? De ce se intampla asta? Nu pot sa uit ziua aceea cand ai trecut pe langa mine, ochii fiindu-ti fixati pe chipul lui, iar in acel moment am simtit ca nu exist pentru ca se vedea in ochii tai ca lumea ta esra formata numai din el.Chiar sunteti superbi, dar ai uitat si probabil ca daca iti spun toate astea iti vei aminti cand ne aveam una pe alta si nu ne mai trebuia nimic, cand plangeam doar pentru ca cealalta plangeasau cand radeam si nici macar nu stiam de ce...Probabil ca este randul meu sa plang, din pacate eu nu plang de bucurie...Ziua, ziua asta care probabil ca o sa imi schimbe viata, desi sper sa nu o faca, este ziua in care a murit o parte din prietenia noastra....sau ...poate ca asta o sa ne faca prietenia si mai puternica decat este acum. Cu scopul asta iti scriu, draga prietena acest post si sper ca o sa iasa ceva bun din asta. Te rog nu exagera, sper sa nu ma iei prea in serios, pentru ca chiar sunteti super impreuna. Off, tot recitesc acest scurt, dar destul de profund post , si am repetat in continuu adverbul "probabil". De ce este totul asa confuz? Nu te voi uita niciodata si mereu vei fi " my best friend".

sâmbătă, 17 aprilie 2010

My Bff...

Desi luni am teza la romana, eu ma gandeam cat ne schimbam pe parcursul unui an , cel putin la varsta asta. Adica sunt atatea drumuri pe care o poti lua, dar niciunul nu te aduce acasa. Nici nu stiu cine sunt azi, chiar vreau sa inteleg cum am ajuns asa. Cum de nu ma mai cunosc? Poate cine sunt azi nu se aseamana deloc cu persoana care am fost ieri...trebuie sa vii, trebuie sa iti dai seama, trebuie...chiar am nevoie de tine sa ma aduci cu picioarele pe pamant. Nu ma face sa astept mult, pentru a imi da seama cine sunt. Chiar daca intotdeauna am vrut sa fiu cine sunt azi, niciodata nu am crezut ca o sa ma simt asa. Nici nu mai stiu cine am fost inainte si nici cine o sa devin. Poti sa imi spui? O sa ma ajuti? Poate ca ar fii mai bine sa fiu cea de dinainte daca imi aminteste cineva cum am fost. De ce totul e atat de confuz? De ce eu sunt atat de confuza? Ma uit in oglinda...o fata..ii vad fata...ma uit in ochii ei.. nu ma mira reactia ei. La inceput zambeste, dar s-a uitat mai atent si isi da seama ca ceva imi lipseste. Da, are dreptate...fiecare din noi trebuie sa creada in ceva, sa fie cineva sau macar sa creada ca va realiza ceva... Trebuie sa ii spui cuiva visele tale, iar acel cineva sa ti el zica pe ale lui...trebuie sa ai incredere in cineva, iar sentimentul sa fie reciproc. Ai nevoie de cineva care sa te tina de mana de fiecare data cand iti este greu sa faci un pas, ai nevoie de cineva care sa te ridice de fiecare data cand ai cazut sau ai nevoie de cineva atunci cand pur si simplu te simti singur ....Atunci ai aparut tu, my BFF. Atunci cand eram la pamant tu ai aparut, my true friend. Sunt super norocoasa, pentru ca tu esti langa mine pana la sfarsit, ma scoti din toate necazurile in care ma bag si vorbesti cu mine pana totul este bine din nou. Din cauza asta iti multumesc pentru ca m-ai facut sa cred in cineva( adica in tine), pentru ca nu te prefaci cand esti cu mine, pentru ca ma intelegi asa cum sunt si iti multumesc pentru ca esti mereu langa mine. Din cauza a toate motivele de mai sus, iti dedic acest post. Merci, IRU! Love you very much!