A moment like this...

Nu pot sa cred ca iar am ajuns la tine, ca iar scriu despre tine, ca iar ma gandesc la tine...De ce tot ce fac are legatura cu tine? Cum ai reusit sa patrunzi atat de bine in amintiri, incat nu te mai pot sterge...Nu e bine, nu e bine deloc, dar tot o fac, e numai vina ta si tu nici macar nu stii asta, poate pentru ca sunt prea timida sau tu prea inaccesibil...hmm...sau poate putin din amandoua?? Eram cei mai buni prieteni, pana cand s-a intamplat ceva, amandoi am simtit ceva, dar nu a mers si pana sa ne dam seama totul era deja ruinat, eu, tu, amandoi...Pacat ca pe moment nu am realizat si acum ...da...acum...parca ar mai avea un rost...sau parca am mai avea curajul sa mai incercam o data...Ahh, probabil tu te gandesti la cu totul altceva, dar eu nu, trebuie sa ma gandesc la tine si numai la tine! Chiar e enervant , exceptand momentele cand chiar am nevoie de tine in gand ca sa imi redai zambetul pe buze...Nu am crezut ca voi gandi astfel despre cineva...daaaaaaaar cred ca incep sa te...iubesc?! sau poate pentru ca e cam imposibil sa te am ...adica esti doar o provocare, dar totusi ...doamne ce as vrea sa dau timpul inapoi:X...Te vad in fiecare zi, pe holurile liceului...mereu simt ca esti stanjenit atunci cand ma saluti, sau cand din intamplare imi atingi mana si iti dai seama ca este atat de rece, incat tu trebuie sa o salvezi ( tinandu-ma de mana)...si atunci esti eroul meu, de fapt nu numai atunci, dar oricum esti un geniu( desi esti varza la mate), pt mine esti...Asta inseamna ca te iubesc, nu? Dar tu? Simti la fel...sau sunt doar o amintire pe care preferi sa o lasi in urma? hmmm...nu te poti abtine, cateodata si tie ti-e dor de mine, dar poate te-am ranit prea tare, desi...o a 2-a sansa nu ar fii asa de rea...Doamne si sa nu mai zic de zambetul ala...traiesc pt el!(nici nu as muri fara el, totusi) Esti absolut perfect si nu inteleg , chiar nu inteleg...Tu chiar nu iti amintesti de vremurile bune? eram fericiti si totusi s-a terminat prea repede....