Ma simt pierduta, uitata intr-o lume in care nimic nu are sens. Da, asa ma simt cand nu esti langa mine,cand nu ma iei in brate, dar cand privirea noastra se intalneste, atunci se produce o scanteie si toata lumea dispare in afara de noi doi. O vezi si tu? Chiar asa simti sau doar iti bati joc de mine? De ce mereu ma faci sa ma simt de parca nu am niciun rost cand nu sunt cu tine? Cum de ai aceasta putere? De ce atatea intrebari fara raspuns? Prima privire, prima atingere, primul sarut...se uita repede sau o sa imi amintes toata viata de ele? Sunt confuza, speriata ...De ce ma simt asa cand nu esti langa mine? Nu vreau sa depind de tine, chiar daca tin foarte mult la tine...Undeva adanc in suflet e o stare care ma face sa fiu cu picioarele pe pamant, desi capul meu este in nori si viseeaazaa. Care este acea stare sufleteasca? Prietenia...prietenia fata de multe lume, pe care nu ii pot uita, doar pentru ca te-am intalnit pe tine, desi as putea foarte usor sa uit, dar vointa nu ma lasa, din fericire. Ma inspiri, desi nu am nicio garantie ca dragostea este usoara si o sa dureze. Ma uit la tine si ... si toate sentimentele negative: frica, durerea etc, dispar. Cand sunt cu tine ma simt in siguranta. Scriind aceasta postare mi-am amintit...Mai tii minte cand alergam pe plaja si eu, cum sunt neindemanatica, m-am impiedicat, iar tu m-ai prins, razand si efectiv rasul tau are o influenta enorma asupra mea...in secunda urmatoare radeam si eu sau cand era sfarsit de toamna,dar noi ca niste nebuni am intrat in mare, nici nu simteam cat de rece e apa pentru ca tu erai acolo si parca o incalzeai entru mine...sunt atatea lucruri pe care le-am invatat de la tine...M-ai invatat sa iubesc si sa ma las iubita, m-ai invatat sa iert, sa visez, sa ma distrez si sa fac tot ce imi trece prin cap, fara sa ma gandesc daca e bine...Asadar iti multumesc pentru ca datorita tie sunt cine sunt si sper ca o sa durezer o vesnicie. Te iubesc!
Tin totusi sa fac un anunt : ACEST BLOG ESTE ALCATUIT DIN POVESTI IMGINARE PE CARE EU LE CREEZ SI LE IMPARTASESC CU VOI! VA ROG SA VA AMINTITI CA ACESTE LUCRURI NU S-AU INTAMPLAT NICIODATA SAU CEL PUTIN NU PANA ACUM! MULTUMESC!
deci.. da. imi place foarte mult ce ai scris, dar.. eu cred ca daca nu scrii din suflet, daca nu scrii experiente pe care le.ai trait si emotii pe care le.ai simtit devine plastic si fals. insa nu mi se pare ca asta s.a intamplat si in povestirea de mai sus. probabil ai avut "un muz" ca sa zic asa, cineva care te.a inspirat si te.a ajutat sa scrii din imaginatie, chiar daca nu ti s.a intamplat asta. oricum, bravo >:d<
RăspundețiȘtergerenu mi s-a intamplat asta dar m-am inspirat dintr-o melodie:* ms oricum :)
RăspundețiȘtergere