Oameni in general...

Oamenii trec,dar niciodata nu observa,critica,dar niciodata nu iau initiativa,rad,dar niciodata nu se bucura!De ce nu putem schimba asta?!

O dimineata fara rost...

Vi s-a intamplat vreodata sa va treziti si sa va intrebati daca aveti un rost?Daca da inseamna ca ma intelegeti daca nu o sa ma credeti probabil o deprimata care are nevoie de un psiholog.Ma rog sa trecem peste asta...astazi am o zi din aia (o dimineata fara rost)parca tot universunt comploteaza impotriva mea.Stiu ca suna ciudat dar exact asa ma simt,poate pt ca maine e Ajunul iar la mine in casa este un dezastru complet sau din cauza vremii(cerul efectiv nu vrea sa se arate;sunt doar norii cenusii care iti provoaca o stare total deprimanta).Credeti-ma e groaznic!Te uiti pe fereasta la razboiul infinit dintre anotimpuri(momentan iarna castiga teren,dar nu pt multa vreme)si parca te trezesti din somnolenta,nu te mai simti ca o placinta in curs de putrefactie si vrei sa iesi din casa,desi probabil nu ai iesit de vreo 2 zile din caua starii de rahat!Te ridici,te uiti in oglinda...si...tipi!de ce?Pt ca te-ai speriat!De cine?De TINE!inca o data de ce?nu iti amintesti esti o placinta in putrefactie si atunci punctul culminat al trezirii...hainele aruncate pe unde apuci,apa cuuurge,iar tu...-ce sa intampla cu mine?-off...chiar trebuie sa iti explic totul?(niciun raspuns)reinvii la veche viata plina de distractii,prieteni si bineinteles blogul lipsit de viata momentan(pt ca nimeni nu l-a vizitat)

Pentru voi...

Odata…eram doar noi patru si nimic si nimeni nu mai contau . Daca te gandesti la trecut si ii povestesti cuiva prin toate intamplarile prin care am trecut cred ca s-ar intreba macar o data cum de mai suntem prietene ? Incerc sa va zic ca am trecut prin atatea si in ceea ce ma priveste nu am avut atata incredere in cineva niciodata,asta exclusand-o pe sormea . Ne-am certat si ne-am impacat dar de cele mai multe ori erau f putine certuri..desi cred ca stim toate ca la inceput era o prietenie destul de falsa pt ca din cate am inteles si mi s-a voi nu prea ma suportati . Sunt sigura ca eu aveam cea mai mare parte din vina , dar totusi puteati sa imi spuneti si poate o rezolvam doar discutand. Despre asta incerc sa va spun . Nu trebuie sa tinem totul in noi,din cauza asta exista cele mai bune prietene si din cauza asta suntem doar noi patru.As avea o tona de exemple in care ne-am suparat din cauza ca am tinut toul in noi si nu am discutat despre asta.Sincer,daca o tinem tot asa nu cred ca o sa ne mai intelegem asa de bine ,desi cred ca toate vrem ca prietenia noastra sa tina pentru totdeauna , dar sa fim seriosi nu o sa dureze daca ne comportam asa.Mai nou,noi ne certam cam 70% din timpul petrecut impreuna…Uitati-va la primul rand si o sa va amintit ca exact asta am zis inainte sa inceapa scoala.Cum ramane cu nu conteaza nimeni si nimic atata timp cat suntem impreuna.Fiecare are defectele lui si e normal sa mai dam de la noi pt ca nimeni nu e perfect.Am scris aceasta pagina pe vremea cand ne intlegeam(acum nu ne vorbim:|).Un mic sfat:Discuatati!Faceti tot ce puteti ca sa va salvati prietenia!:D

Inceput de roman tampit....

Era o noapte zbuciumata de vara.Nu stiu daca asta se datora plecarii mele sau ingrijorarea mamei .Am iesit pe usa...mi-am luat ramas-bun de la vechea casuta.A fost dificil...niciodata nu am parasit satul pustiu,unde mi-am petrecut intreaga copilarie. Aveam doar 16 ani,dar trebuia sa imi traiesc viata pe cont propriu,asa Ca am decis sa intampin lumea de dincolo de ocean,am decis sa plec in America. -Sa iti verifici e-mail-urile si mai ales sa-mi scrii !imi spuse mama ingrijorata -Promit...off...nu este ca si cum nu te-as mai vedea niciodata, o sa vin vizita! Doar stiti cum sunt mamele...M-a condus la aeroport,iar apoi m-am urcat in avionul care ma conducea spre o lume necunoscuta,asteptand sa o explorez si sa o iubesc.Dupa ore bune de asteptat si de visat am pasit pt prima oara in noul meu taram magic,in New York.Era total diferit,ma simteam ca intr-un film...eu,Adina dintr-un sat minuscul pe nume Clopton din Anglia am ajuns in gigantul oras de pe coasta de est a americii,New York. Prima zi din noua mea viata avea sa inceapa foarte bine ,insa sa se termine foarte prost.Sa va explic:liceul era mult mai mare si mult mai dificil...sa nu mai zic de elevii acestuia :cu cat erai mai bogat cu atat erai mai popular.dupa parerea mea era cea mai mare prostie,dar trebuia sa ma integrez cumva.A u trecut nu una nici 2, ci 3 zile in care nu am vb cu nimeni si am mancat la toaleta.eram hotarata sa ma intorc la viata mea anterioara din Anglia cand a sosit a patra zi cu o surpriza : -Buna !Ma numesc Andreea !Am observat ca esti noua ! -Wow...a observat cineva ca exist ?am spus eu cu o nota de sarcasm si cu tristete in glas -Imi pare rau ca inca nu te-ai acomodat dar o sa fie mai bine.De unde vii ?incercand sa ma inveseleasca -Dintr-un sat numit Clopton ,Anglia ! -Si ce te-a facut sa te muti aici ? -Greu de spus...sa zicem ca am vrut sa traiesc ceva nou !i-am raspuns eu zambind -Ma scuzi,am si uitat sa te intreb cum te cheama -Adina. -Incantata. -La fel. Si deodata sunetul puternic al soneriei ne-a intrerupt conversatia.Ne-am despartit...dar eram mult mai optimista si mai ales mult mai fericita..asa ca decizia de a ma intoarce a pierit